Era 6 și 20 când s-a trezit Ștefanel. Soarele răsărise și încălzea draperia trasă, producând o lumină difuză în camera lui.
- Azi voi face lumea mai bună! a fost primul său gând. Dormise bine și se simțea odihnit și plin de energie.
- Să mă grăbesc! își spuse, sărind din pat. Am atâtea de făcut!
Alergând spre ușa de la camera lui, îl opri brusc întrebarea: "Dar cum se face lumea mai bună?". Nu avea nicio idee.
- Să o întreb pe mama mai bine. Ea știe sigur ce trebuie să fac! Mama se trezise deja și făcea ordine în bucătărie.
- Mama, cum să fac lumea mai bună?
- Hei! te-ai trezit așa dimineață? Ce să faci?! întrebă mama luată prin surprindere.
- Cum fac lumea mai bună?
- Aaaa, am înțeles acum. Dar, spune-mi Ștefan: ți se pare că lumea nu e bună?
- Nu știu dacă e bună sau nu. Aș vrea doar ca eu să o fac și mai bună.
- Existența ta face lumea mai bună, spuse mama zâmbind și îl mângâie ușor pe cap.
- Mamă! Zi-mi ce să fac!
- Ai putea începe făcând puțină ordine în camera ta.
- Ce idee bună! exclamă Ștefănel alergând către camera lui. Strânse toate piesele de lego în cutia lor, apoi adună cărțile de povești rămase de seara trecută și le puse pe raft.
- Ce frumoasă e camera mea acuma! E mai bună! Lumea e mai bună deja!
- Mama, lumea e mai bună acuma! Ce să mai fac?
- O îmbrățișare și un năsuc știu că m-ar face pe mine mai bună, îi spuse mama încercând să profite de situație. Și le primi.
- Ești mai bună acum mama?
- Sunt!
- Ce, ce să mai fac, mama?!
- Dacă ți-ai mânca fulgii sigur ai deveni și mai bun în demersul tău de a face lumea mai bună. Trebuie să ai putere pentru așa o activitate.
Ștefan își mâncă fulgii, deși nu prea îi era foame. Nu termină însă.
- Mai mănânc mai târziu, acum am putere deja. Ce să mai fac bun? Nu bun...pentru o lume mai bună!
- N-ar fi rău să-l trezești pe tăticătu! E momentul să facă și el lumea mai bună.
Ștefan o zbughi pe hol și se opri cu amândouă mâinile în ușa de la dormitor. Trase de clanță în jos și împinse. Taticăsu deschise ochii trezit de zgomotul clanței.
- Tata, azi să faci ziua mai bună!
- Cum? zise tatăl încurcat și amuzat în același timp.
- Și să-mi spui ce să fac EU ca să fac lumea mai bună?
- Întreab-o pe mămicăta! încercă tatăl să mai prindă câteva minute de somn.
- Mi-a zis! Acuma zi-mi și tu!
- Ai putea să-i faci un compliment mamei tale. Mama e cel mai important element din lumea ta, iar așa sigur o faci mai bună.
- Ce compliment?
- Spune-i că arată bine.
Copilul fugi în bucătărie, apoi se întoarse în dormitor, înainte că tatăl să închidă ochii.
- A zis că și tu ai arăta mai bine... în picioare.
Se auzi ușa de la intrare și bunica își făcu apariția cu adidașii ei roz.
- Bunica, cum să fac lumea mai bună?
- Purtându-te frumos cu părinții tăi și cu bunica. Și fiind ascultător! Și mâncând tot și jucându-te frumos. Și cu mai puține desene animate!
- Vrei să te ajut să te descalți, bunica?
- Nu Ștefănel, că m-am descălțat deja. Dar mulțumesc de intenție! spuse bunica iradiind.
***
Venise seara și se pregăteau de poveste.
- Mamă, azi am făcut lumea mai bună?
- În fiecare zi o faci, Ștefănel!
- CUM?!!