Venise primăvara în pădure. Copacii se mândreau cu noile lor haine, iar pădurea întreagă fremăta fericită mângâiată de soare și vânt. Pe jos o pătură moale de iarbă proaspătă te îmbia să te întinzi pe ea. Iar lui Martinel nimic nu-i plăcea mai mult decât să lenevească pe iarbă la soare.
Era prima lui primăvară și nu mai contenea să se minuneze de cât de frumos e totul în jur.
Era fericit Martinel, mai fericit decât fusese toată iarna în bârlog, alături de ai săi. Nici nu știa ce a făcut mai mult acolo: a dormit sau s-a plictisit?
- Nu mă mai duc în casă până la iarnă! își spuse el.
- Vreau să stau afară, exact aici! Ziua să vorbesc cu soarele, iar noaptea cu luna.
Însă nu avea stare nici acolo. Nu trecuseră 5 minute și se și plictisi. Îi lipsea ceva. Dar ce?
Se ridică din iarbă, se scutură puternic de două ori, apoi merse la primul copac și începu să-și frece spatele de tulpina lui. Coaja de stejar, groasă și plină de riduri, era ca ghiara mamei care îl scărpina foarte bine.
- Vreau să mă joc, asta vreau! își dădu el seama. Dar cum? Aș putea să fac...și se rostogoli imediat de vreo 3 ori la rând ...tumbe! Ce-mi mai plac tumbele! Și făcu tumbe până copacii începură să se învârtă în jurul lui. Amețise bine! Se întinse din nou pe spate pe iarbă și îl întrebă pe soare:
- Așa-i că tu nu vrei să te joci cu mine? Nu vrea, e prea ocupat să fugă de la răsărit la apus, își spuse el.
Lui Martinel îi lipsea un tovarăș de joacă.
- Dacă aș avea un prieten aș face o mulțime de lucruri cu el: sărituri și tumbe prin iarbă, bătaie cu frunze, ascunsa-n desiș, scrijeleli în scoarță, cioc-poc cu ghinde, huța copăcuța.
- Mă voi jucă toată ziua și voi avea grijă de el.
- Nu, nu îl voi împinge niciodată! Nu îl voi lovi și nici nu îi voi lua jucăriile dintre lăbuțe. Și când el va fi morocănos voi înțelege, chiar dacă nu e vina mea. Pentru că și eu mă supăr uneori, așa, fără motiv.
- I-aș spune tot ce visez noaptea. I-aș spune și ce visez ziua, când mă uit la soare.
- I-aș spune că e prietenul meu cel mai bun.
- Și că mă bucur că l-am cunoscut.
- Și că vom rămâne prieteni toată viața noastră!
***
Martinel nu știa că va avea, în curând, un prieten jucăuș exact ca și el și că vor fi, într-adevăr, cei mai buni prieteni din lume.
Tu ursulețule, care asculți această poveste, ai un prieten?
Aș putea paria pe o mână de ghindă că ai!
Și probabil sunteți cei mai buni prieteni din lume.